Follow by Email

duminică, 14 aprilie 2013

Evidenta contabila la restaurante

Scrierea acestui articol a fost determinata de existenta unei practici vechi si incorecte, poate chiar ilegale, privind evidenta contabila a restaurantelor.
Mare mi-a fost mirarea cand o firma de software, la indicatiile pretioase ale unui „expert contabil” a realizat o aplicatie in care evidenta materiilor prime se tinea cantitativ-valoric la pret de amanunt, iar inregistrarea contabila pe contul 371 „Marfuri”. Bineinteles, descarcarea de gestiune se facea cu ajutorul coeficientului K.

Dupa parerea mea este o solutie incorecta si nepractica, daca ne gandim la formarea pretului produsului finit, in conditiile in care acesta se obtine din insumarea preturilor cu amanuntul al materiilor prime. Pretul produsului final este conditionat de pretul materiilor prime, in conditiile in care o materie prima intra in compozitia mai multor produse finite.

Activitatea de restaurant este o activitate de productie. Produsele achizitionate sunt supuse unui proces tehnologic care implica o transformare. Produsul finit are alta forma si alte proprietati fata de produsele din care se compune (mai mult sau mai putin).
Ca atare activitatea de restaurant se supune regulilor de evidenta specifice unei activitati de productie.
Materiile prime si ingredientele sunt inregistrate pe conturi contabile specifice (300, 301) la pret de achizitie (cea mai practica si simpla solutie). Descarcarea de gestiune se face dupa una din metodele contabile: metoda identificarii specifice, FIFO, LIFO, CMP.

Preparatele vandute sunt produse finite obtinute in urma procesului de preparare in bucatarie dupa o reteta. Descarcarea de gestiune se face cantitativ - valoric, in baza bonurilor de consum.

Datorita utilizarii sistemelor informatice evidenta cantitativ – valorica este posibila cu un efort minim. Avantajele acestei solutii sunt majore:
- determinarea corecta si exacta a costurilor;
- cunoasterea la nivel cantitativ – valoric a stocurilor si vanzarilor, fapt ce permite un control al acestora si contribuie la fundamentarea deciziilor.

Metoda de descarcare prin coeficientul K se foloseste la gestiunile global – valorice. Legiuitorul a stabilit aceasta metoda aproximativa de determinare a costurilor aferente produselor vandute, in contextul in care contribuabilul nu avea posibilitati tehnice, operative si practice de a tine o evidenta cantitativ – valorica.

Azi, avem aceste posibilitati, putem tine evidenta cantitativ – valorica a stocurilor atat in magazine cat si in restaurante. Ca atare, si metodele de avaluare si descarcare a stocurilor trebuie sa corespunda acestora.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu