Scrierea
acestui articol a fost determinata de existenta unei practici vechi
si incorecte, poate chiar ilegale, privind evidenta contabila a
restaurantelor.
Mare mi-a fost
mirarea cand o firma de software, la indicatiile pretioase ale unui
„expert contabil” a realizat o aplicatie in care evidenta
materiilor prime se tinea cantitativ-valoric la pret de amanunt, iar
inregistrarea contabila pe contul 371 „Marfuri”. Bineinteles,
descarcarea de gestiune se facea cu ajutorul coeficientului K.
Dupa parerea mea
este o solutie incorecta si nepractica, daca ne gandim la formarea
pretului produsului finit, in conditiile in care acesta se obtine din
insumarea preturilor cu amanuntul al materiilor prime. Pretul
produsului final este conditionat de pretul materiilor prime, in
conditiile in care o materie prima intra in compozitia mai multor
produse finite.
Activitatea de
restaurant este o activitate de productie. Produsele achizitionate
sunt supuse unui proces tehnologic care implica o transformare.
Produsul finit are alta forma si alte proprietati fata de produsele
din care se compune (mai mult sau mai putin).
Ca atare
activitatea de restaurant se supune regulilor de evidenta specifice
unei activitati de productie.
Materiile prime si
ingredientele sunt inregistrate pe conturi contabile specifice (300,
301) la pret de achizitie (cea mai practica si simpla solutie).
Descarcarea de gestiune se face dupa una din metodele contabile:
metoda identificarii specifice, FIFO, LIFO, CMP.
Preparatele vandute
sunt produse finite obtinute in urma procesului de preparare in
bucatarie dupa o reteta. Descarcarea de gestiune se face cantitativ
- valoric, in baza bonurilor de consum.
Datorita utilizarii
sistemelor informatice evidenta cantitativ – valorica este posibila
cu un efort minim. Avantajele acestei solutii sunt majore:
-
determinarea corecta si exacta a costurilor;
-
cunoasterea la nivel cantitativ – valoric a stocurilor si
vanzarilor, fapt ce permite un control al acestora si contribuie la
fundamentarea deciziilor.
Metoda
de descarcare prin coeficientul K se foloseste la gestiunile global –
valorice. Legiuitorul a stabilit aceasta metoda aproximativa de
determinare a costurilor aferente produselor vandute, in contextul in
care contribuabilul
nu
avea posibilitati tehnice, operative si practice de a tine o evidenta
cantitativ – valorica.
Azi, avem aceste
posibilitati, putem tine evidenta cantitativ – valorica a
stocurilor atat in magazine cat si in restaurante. Ca atare, si
metodele de avaluare si descarcare a stocurilor trebuie sa corespunda
acestora.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu